Lefkos, Apella și mijlocul insulei

Apella e cea de pe afișe — un bol abrupt de pin și stâncă albă cu apă turcoaz, la care ajungi pe un drum în ace de păr și apoi pe scări. Kyra Panagia, cu biserica ei cu cupolă roșie, și Achata sunt vecinele de pe aceeași coastă de est, fiecare la capătul propriei serpentine care coboară din drumul de creastă. Niciuna n-are sat; cobori, înoți și urci înapoi.

La Lefkos, pe coasta de vest, dormi. E un șir de golfuri cu nisip, cu o mică stațiune în spate, cu fortul insular ruinat Sokastro în larg și cu singura concentrare de camere dintre Pigadia și Olympos. Fiind pe partea ferită de vânt, rămâne bun de înot în zilele în care coasta de est nu e.

În interior, satele de pe creastă urcă spre nord: Othos și Pyles cu tavernele lor, Aperi sub castel și Mesochori revărsat pe o faleză, deasupra unei capele și a unui izvor. Drumul dintre ele e coloana de mers pe jos și cu mașina a insulei, iar de la Mesochori mai faci o oră până la Olympos.