Antiparos

Antiparos e o insulă în sine și merită tratată ca o decizie separată, nu ca o excursie. Traversarea cu feribotul de la Pounda e destul de scurtă cât s-o faci cu mașina pentru o zi, dar insula te răsplătește dacă rămâi: o stradă principală de case văruite care urcă spre curtea unui castel venețian, câteva taverne și un țărm de golfuri cu apă mică, sigure pentru copii — Psaralyki chiar lângă sat, Glyfa și Sostis mai jos.

Peștera e piesa de rezistență. Se deschide pe coasta dealului deasupra țărmului estic și coboară abrupt pe lângă coloane de stalagmite; lumea își scrijelește numele în ea încă din Antichitate, ceea ce e în același timp vandalism și, la acest punct, exponat.

E mai liniștită și mai plată decât Paros, cu mult mai puține locuri de cazare — de aici și reputația de insulă a discreției, și motivul pentru care camerele în august se duc repede. Vino pentru ritm, nu pentru viața de noapte.