Windmills of Mykonos

Morile de vânt de la Kato Mili stau în șir pe coama joasă de deasupra cartierului Little Venice din Chora: cilindri albi cu acoperișuri conice de stuf, care odinioară măcinau grâul unei insule ce trăia din corăbiile în trecere. Nu mai funcționează și în majoritatea nu se poate intra, dar împreună cu priveliștea spre oraș, peste golf, sunt cartea poștală a Mykonosului.

Urcușul din port sau de pe faleza Alefkandra durează cinci minute, deci e mereu lume, mai ales la apus și în zilele cu nave de croazieră. Dimineața devreme e mai liniștit, iar lumina mai blândă. Ține bine pălăria și telefonul: coama prinde meltemiul din plin. Pentru interiorul unei mori restaurate, micul muzeu de la Boni’s Windmill, în partea de sus a Chorei, e varianta mai bună.