Amorgos

ΑUltima insulă înainte de Dodecanez

Amorgos e cea mai estică dintre Ciclade, lungă de treizeci și trei de kilometri și rar mai lată de șase, cu o creastă de munte care o străbate toată și o coastă de sud-est care e, practic, o singură faleză. Are două porturi la capete opuse — Katapola la mijloc, Aegiali în nord — și nimic care să semene cu o stațiune între ele. Aici trăiesc sub două mii de oameni.

Toată lumea vine pentru o singură clădire. Mănăstirea Hozoviotissa e construită într-un perete vertical, la trei sute de metri deasupra mării: albă, înaltă de opt etaje și abia mai lată decât un coridor, întemeiată la începutul mileniului al doilea ca să apere o icoană datată în anul 812. Lași mașina pe șoseaua de deasupra și urci câteva sute de trepte. Există cod vestimentar, iar programul e scurt; călugării le dau celor care ajung un pahar de psimeni raki și o bucată de rahat.

ΒChora și coborârea spre Agia Anna

Chora stă într-o șa din interior, la vreo 300 de metri, nevăzută dinspre mare — așa a și supraviețuit secolelor de piraterie: ulițe văruite, o stâncă cu cetate venețiană deasupra, peste patruzeci de biserici și absolut niciun fel de trafic. De acolo o potecă trece pe lângă mănăstire și coboară la Agia Anna, capela albă și mică de deasupra unui golf stâncos, cealaltă fotografie a insulei. Părți din *Marele albastru* al lui Luc Besson s-au filmat în Amorgos în 1988, iar insula profită vesel de asta de atunci — numele hotelurilor și ale cafenelelor o dau de gol.

ΓDrumeții și epava

Vechile poteci de catâri sunt aici printre cele mai bine întreținute din Ciclade, iar traseul lung dintre Aegiali și Chora, peste umărul muntelui, pe la Tholaria și Langada, e cel de făcut. Ambele sate sunt etajate, de piatră și mult mai bine păstrate decât le-ar sugera mărimea.

În vârful de sud-vest, în dreptul golfului Kalotaritissa, carcasa ruginită a unui cargou stă pe jumătate afară din apă — epava Olympia, a treia carte poștală a insulei. În sezon, o barcă mică trece de pe plajă la insulița Gramvousa.

ΔPlajele

Sunt mici, cu pietriș și greu câștigate — ăsta e rezumatul cinstit. Agia Anna și Kambi sunt mai degrabă platforme de stâncă decât nisip. Maltezi și Finikies, la care ajungi pe jos sau cu barca din Katapola, sunt cele mai bune băi din sud; Levrossos și Psili Ammos deservesc Aegiali. Mouros, pe coasta de sud-vest, e cea mai spectaculoasă. Dacă un golf moale cu nisip e rostul vacanței tale, Naxos e la două ore.

ΕCum ajungi și când

Fără aeroport. Feriboturile din Pireu fac de la cinci ore cu un vapor rapid până la nouă-zece cu unul clasic, de obicei prin Naxos și Cicladele mici din est; există și legături spre Santorini și Koufonisia — vezi feriboturi și itinerarii între insule. Autobuzele leagă porturile, Chora și mănăstirea, dar o mașină sau o scuterică fac insula mult mai mare. Mai, iunie, septembrie și începutul lui octombrie sunt ideale pentru poteci. În august vine publicul grecesc, iar puținele camere se vând cu luni înainte.