Katapola, Chora și sud-vestul

Toată lumea vine pentru o singură clădire. Mănăstirea Hozoviotissa e construită într-un perete vertical de stâncă, la trei sute de metri deasupra mării — albă, înaltă de opt etaje și abia mai lată decât un coridor, întemeiată la începutul mileniului al doilea ca să apere o icoană datată 812. Parchezi pe drumul de sus și urci câteva sute de trepte. Există cod vestimentar și program scurt; călugării le dau celor care ajung un pahar de psimeni raki și o bucată de rahat.

Chora stă într-o șa din interior, la vreo 300 de metri, invizibilă dinspre mare — așa a supraviețuit secolelor de piraterie: ulițe văruite, o stâncă cu castel venețian deasupra, peste patruzeci de biserici și absolut niciun trafic. De acolo o potecă coboară pe lângă mănăstire până la Agia Anna, capela albă și mică deasupra unui golf stâncos, cealaltă fotografie a insulei. Katapola, dedesubt, e portul funcțional și locul unde sunt mai toate camerele din jumătatea asta, cu Minoa antică pe dealul de deasupra și cu băile de la Maltezi și Finikies, la care ajungi pe jos sau cu barca.

La vest de Katapola insula se golește. Arkesini are acropola lui și turnul Agia Triada, Mouros e cea mai spectaculoasă plajă a insulei, iar în extremitatea de sud-vest, în dreptul golfului Kalotaritissa, carcasa ruginită a unui cargou zace pe jumătate afară din apă — epava navei Olympia. În sezon, o barcă mică traversează de pe plajă până la insulița Gramvousa. Acolo e o singură pensiune; socotește zona ca o zi, nu ca bază.