Volissos și vestul

În mijlocul insulei, Nea Moni a fost întemeiată de un împărat în secolul al XI-lea și păstrează mozaicuri din aceeași epocă, printre cele mai frumoase care s-au păstrat undeva — a intrat în Patrimoniul Mondial în 1990. Un cutremur din 1881 a dărâmat cupola, iar cea refăcută stă ciudat peste originale. Alături, Anavatos e un sat de piatră abandonat, stivuit pe o faleză, golit după represaliile otomane din 1822, în care zeci de mii de chioți au fost uciși sau vânduți ca sclavi; masacrul a șocat Europa, Delacroix l-a pictat, iar insula nu și-a mai revenit niciodată complet ca populație.

Avgonima, între cele două, e un cătun restaurat de piatră cenușie, cu vedere spre mare și o tavernă în piațetă — unul dintre singurele două locuri de dormit din toată jumătatea asta de insulă.

Celălalt e Volissos, un sat sub un castel, în colțul de nord-vest, cu Lefkathia și pietrișul lung de la Managros dedesubt. Spre sud, pe coasta de vest, Elinta, Trachili și Lithi sunt scăldatul liniștit, iar Nagos e al coastei de nord. Nimic de aici nu e pe o linie de autobuz utilă; zona asta e pentru cine are mașină și niciun plan fix.