Samothraki

ΑUn munte care se întâmplă să fie insulă

Samothraki nu e o insulă de plajă și nici nu pretinde asta. E vârful unui munte ridicat în nord-estul Mării Egee, iar aproape toată suprafața ei e abruptă: muntele Fengari, Luna, urcă la 1.611 m, cel mai înalt punct din nordul Egeei, iar din vârf, pe vreme limpede, se vede mare parte din coasta de nord. Homer îl așază pe Poseidon acolo sus, privind luptele de la Troia. Ploaia care cade pe granit se întoarce în jos ca torente, iar torentele astea sunt motivul pentru care vine lumea aici — o insulă rece, verde și udă într-o mare de insule uscate.

ΒSanctuarul Marilor Zei

La Palaiopoli, pe coasta de nord, se află rămășițele unuia dintre cele mai ciudate locuri religioase ale Antichității. Sanctuarul Marilor Zei ținea un cult de mistere deschis oricui — om liber sau sclav, grec sau nu — iar printre inițiați s-au numărat regi macedoneni; se spune că Filip al II-lea a cunoscut-o aici pe Olimpiada. Ruinele se întind pe două râpe: Hieronul cu coloanele ridicate la loc, Rotonda Arsinoei, teatrul și terasa unde, în 1863, consulul francez Charles Champoiseau a găsit Victoria înaripată. Statuia e de atunci la Luvru; o copie stă în muzeul insulei, de unde merită să începi.

ΓVathres: aici se înoată cu adevărat

Semnătura insulei sunt vathres — bazine săpate în stâncă de torentele de munte, de obicei cu o cascadă la cap și o lespede plată pe care te întinzi. Cele mai cunoscute sunt pe râul Fonias: de la podul de lângă turnul Fonias, o potecă marcată ajunge la prima cascadă în vreo patruzeci de minute, iar bazinul de sub ea e adânc și extrem de rece. Gria Vathra, deasupra satului Therma, e mai ușoară și mai aglomerată; Kleidosi și bazinele Paradisos cer mai mult mers. Pune-ți niște adidași pe care nu-i plângi dacă se udă, nu intra niciodată după ploi mari și nu încerca singur cascadele de sus de pe Fonias.

ΔPlajele, atâtea câte sunt

Nisipul e pe coasta de sud. Pachia Ammos e cea lungă, la care ajungi pe un drum prost sau cu bărcuța din Kamariotissa, cu o tavernă și aproape fără umbră. Vatos, mai spre est, e mai sălbatică și, prin tradiție, a nudiștilor. Kipos, pe coasta de est, e un țărm imens de pietriș cenușiu sub faleze, la o oră de drum de pământ, și merită. Coasta de nord e numai prundiș: Therma și fâșia de pietre de la gura râului Fonias.

ΕUnde stai și ce mănânci

Kamariotissa e portul și singurul loc cu magazine, bancomat și autobuz. Chora, ascunsă într-o cută a dealurilor sub castelul genovez ca să nu se vadă de pe mare, e cea mai frumoasă bază. Therma e cea verde, cu platani, izvoare termale și corturi în august. Mănâncă ied sau capră — insula e plină de capre libere, iar fiecare tavernă le face la cuptor sau la tavă. Taverna Xenia din Therma și Sta Kala Kathoumena din port sunt mesele sigure.

ΣΤCum ajungi din România

Ăsta e argumentul practic pentru Samothraki. Mergi cu mașina până la Alexandroupoli prin Bulgaria — pe la Makaza–Nymfaia e drumul scurt, același pe care se merge spre Thassos — și iei feribotul de acolo până la Kamariotissa; traversarea durează în jur de două ore, iar vaporul ia mașini. Uită-te la orar înainte să fixezi datele: sunt zile cu o singură cursă, iar pe vânt puternic de nord cursa se anulează. Vezi pentru români și feriboturi. Pe insulă ai nevoie de mașină proprie sau de un scuter; autobuzul leagă portul, Chora și Therma, cam atât.

ΖPentru cine e

Pentru drumeți, pentru cei care dorm în cort, pentru cine preferă apa dulce unui șezlong și pentru oricine are o slăbiciune pentru lumea antică. Sari peste ea dacă vrei plaje amenajate, viață de noapte sau un transfer scurt. În august e plină de studenți greci și de campări libere; iunie și septembrie sunt mai bune.