Lesvos

ΑMare și cu o formă ca nimic altceva

Lesvos e a treia insulă ca mărime din Grecia, iar două golfuri uriașe — Kalloni și Gera — intră atât de adânc în ea încât harta arată ca o mână. Geografia asta stabilește itinerariile: estul e ținutul măslinilor, verde închis și des, cu Mytilene și satele din golful Gera; centrul e golful Kalloni, puțin adânc și plin de păsări; vestul, dincolo de Kalloni, devine brusc golaș, vulcanic și fără copaci. De la aeroport până la Sigri, în capătul de vest, se face două ore și jumătate. Ține cont de asta sau o să-ți petreci săptămâna în mașină.

ΒPădurea pietrificată

Acum douăzeci de milioane de ani, cenușa vulcanică a îngropat o pădure subtropicală în vestul insulei și a înlocuit lemnul, celulă cu celulă, cu silice. Ce a rămas sunt trunchiuri în picioare de sequoia, pin și palmier, unele de peste șapte metri, împrăștiate pe dealuri golașe — un geoparc mondial UNESCO, cu un parc lângă Sigri în care mergi printre ele pe poteci marcate și cu un muzeu excelent în sat, care explică toată erupția. E cel mai neobișnuit lucru de pe oricare dintre insulele astea și e aproape mereu gol.

ΓMolyvos, Mytilene și satele

Molyvos, oficial Mithymna, e imaginea insulei Lesvos: case de piatră cenușie în trepte sub un castel genovez, ulițe acoperite de glicină, un port de pescuit dedesubt. Petra, alături, are o biserică pe vârful unei stânci, la o sută paisprezece trepte. Mytilene e un oraș adevărat, de treizeci de mii de locuitori, cu unul dintre cele mai mari castele din Mediterana, un teatru antic, un muzeu arheologic bun și muzeul Theophilos de la Varia, dedicat pictorului naiv care a murit sărac pe insula asta. Agiasos, sus sub muntele Olympos, e satul de munte cu ceramica și cu marea biserică de pelerinaj.

ΔOuzo, ulei de măsline și sardine

Plomari, pe coasta de sud, e orașul ouzo-ului, cu distilerii care funcționează din secolul al XIX-lea și o piață principală făcută ca să-l bei pe îndelete. Aici, ouzo se bea cu mâncare, niciodată singur, iar mâncarea cu care se bea e, de obicei, sardina sărată de Kalloni — golful puțin adânc dă o sardină mică și grasă, care se maturează câteva zile și se mănâncă crudă, cu ulei. Uleiul de măsline e cealaltă sursă de trai a insulei: muzeul teascurilor de la Agia Paraskevi explică o industrie care a avut cândva sute de mori cu aburi.

ΕPlaje

Nordul are Molyvos și Eftalou, unde un izvor fierbinte intră în mare sub faleze, plus Anaxos pentru nisip și Tsonia, cu prundișul ei roșiatic, pe coasta de nord-est. Sudul o are pe cea lungă: Vatera, nouă kilometri de nisip și cea mai mare plajă a insulei, plus golfurile adăpostite din jurul orașului Plomari, ca Ammoudeli și Agios Isidoros. Skala Eressou, în vest, sub satul în care s-ar fi născut Sappho, are o plajă lungă de nisip închis la culoare și e de zeci de ani o destinație pentru femeile care călătoresc.

ΣΤCum ajungi și cum te miști

Aeroportul din Mytilene (MJT) are zboruri din Atena și Salonic și charter european sezonier; feriboturile vin din Pireu, pe linia Egeei de Nord dinspre Chios și Limnos, și traversează spre Ayvalik, în Turcia. Din România, zbori cu escală la Atena. Vezi feriboturi și island hopping. Ai nevoie de mașină și socotește că vei conduce mult: de la Mytilene la Molyvos e o oră, iar până în vest, considerabil mai mult. Lesvos e pe lista insulelor cu TVA redus.

ΖPentru cine e

Pentru cei care au o săptămână sau mai mult, o mașină și poftă de mâncare — e una dintre cele mai bune insule gastronomice din Grecia. Li se potrivește celor care observă păsări, geologilor, drumeților și oricui îi place un loc care, evident, nu joacă teatru pentru vizitatori. Sari peste ea pentru o escapadă scurtă sau dacă vrei să ajungi pe jos, din camera ta, la trei plaje diferite.