Grecia în mai

Cea mai mare insulă din Ciclade și cea mai independentă: sate de marmură, ferme de munte, temple arhaice și o coastă de vest cu plaje lungi de nisip, cu apă mică. Potrivită pentru familii, drumeți și cine vrea Egeea fără prețurile din Mykonos.

Cea mai echilibrată insulă din Ciclade: nod de feriboturi cu o biserică bizantină în Parikia, un port pescăresc devenit elegant la Naoussa, sate de marmură în interior și plaje pe toate coastele, iar Antiparos e la un pas.

Milos este insula vulcanică a Cicladelor: stânci albe ca de pe Lună la Sarakiniko, grotele marine de la Kleftiko, casele pescărești colorate din Klima și zeci de plaje, cu taverne bune și mult mai puțină poză decât Mykonos sau Santorini.

Marginea unui vulcan scufundat, cu sate agățate deasupra calderei, orașul preistoric Akrotiri, plaje cu nisip negru și podgorii de Assyrtiko. Spectaculos și aglomerat: mergi primăvara târziu sau în septembrie și alege-ți atent baza.

Cea mai mare insulă a Greciei e aproape o țară în sine: palatele minoice de la Knossos și Phaistos, porturile venețiene din Chania și Rethymno, defileele din Munții Albi și lagune ca Balos și Elafonisi. Vino cu timp și cu mașină.

Rodos înseamnă cetatea medievală a Cavalerilor Sfântului Ioan, Lindos, coasta de est cu plaje de nisip ferite de vânt și un vest sălbatic. O insulă mare, ușor de ajuns, bună și în extrasezon, pe care o descoperi cu mașina.

Tinos e insula la care grecii urcă în genunchi și de la care pleacă vorbind despre cină: biserica de pelerinaj deasupra portului, sate de sculptori în marmură pe dealuri, o mie de porumbare și o bucătărie care a devenit pe nesimțite cea mai bună din Ciclade.

Păduri de pini, doi munți și o înscriere UNESCO care acoperă Heraionul și Pythagoreionul. Samos face muscatul dulce, stă la câțiva kilometri de coasta Turciei și are cele mai bune trasee de drumeție din Egeea de Nord.