Samos

ΑVerde, abruptă și aproape de Asia

Samos e despărțită de Turcia printr-o strâmtoare care are, în punctul cel mai îngust, mai puțin de doi kilometri, iar apropierea asta explică multe — comerțul care a îmbogățit-o în Antichitate, accentele anatoliene din bucătărie, feriboturile care traversează și azi spre Kusadasi în sezon. E și una dintre cele mai verzi insule din Egee: doi munți, Ampelos la mijloc și Kerkis în vest, rețin destulă ploaie cât să țină pădurea de pin, viile și apa curgătoare peste vară. Incendiile au mâncat bucăți din pădurea asta în ultimele decenii, iar un cutremur din 2020 a afectat clădiri în nord; ambele se văd, dacă te uiți.

ΒPerechea UNESCO

Pythagoreionul și Heraionul au fost înscrise împreună pe lista patrimoniului mondial în 1992 și sunt, împreună, un argument despre ce putea construi un tiran din secolul al VI-lea î.Hr. Policrate a domnit din orașul-port care poartă azi numele lui Pitagora, născut aici, și a comandat trei lucrări pe care Herodot le-a numit cele mai mari din lumea greacă: un dig aflat și acum sub portul modern, templul uriaș al Herei și tunelul lui Eupalinos — un apeduct de un kilometru săpat printr-un munte din ambele capete deodată, care s-a întâlnit la mijloc. Poți parcurge o porțiune lungă din el. Din templu mai stă în picioare o coloană din o sută cincizeci și cinci.

ΓVathy, Pythagoreio și satele

Vathy, oficial Samos Town, urcă pe panta din jurul unui golf adânc din nord-est: o capitală care lucrează, cu muzeul arheologic și kourosul de cinci metri, cel mai mare păstrat. Pythagoreio, pe coasta de sud, e cel frumos: un port de iahturi cu castel, ruine la marginea trotuarului și aeroportul la zece minute. Kokkari, pe coasta de nord, e vechiul sat de pescari devenit stațiune, iar Karlovasi, în vest, e un oraș universitar cu un trecut de tăbăcării. În interior, Vourliotes, Manolates și Pyrgos stau în pădurea de castani de pe coasta Ampelosului.

ΔPlaje și drumeții

Plajele de pe coasta de nord sunt din pietriș și cu apă foarte limpede: Tsamadou, Lemonakia și Tsabou una după alta, la vest de Kokkari, iar Potami dincolo de Karlovasi, lângă o cheie cu râu și o capelă bizantină. Sudul are nisip: Psili Ammos, cu fața la Turcia, și fâșia lungă de la Votsalakia, sub muntele Kerkis. Drumețiile sunt punctul forte discret al insulei — cascadele Potami, poteca de coastă spre golfurile protejate Seitani, unde se înmulțesc focile-călugăr, și satele de castani legate prin kalderimia vechi.

ΕMuscat și ce se mănâncă

Samos e un nume de vin înainte de a fi un nume de vacanță. Muscatul de Alexandria de aici, cultivat pe terase până la opt sute de metri, are propriul DOP, iar muzeul vinului al cooperativei, în afara orașului Vathy, explică sistemul și toarnă toată gama, de la sec până la Nectarul licoros. Pe masă, te aștepți la mai multe legume și ierburi decât pe o insulă uscată, la capră bună și la pește pe ambele coaste. Loukoulos, la Votsalakia, și tavernele de pe faleza din Pythagoreio sunt mesele evidente.

ΣΤCum ajungi și cum te miști

Aeroportul din Samos (SMI) primește charter sezonier din mare parte a Europei și zboruri din Atena; sunt trei porturi, cu curse de noapte din Pireu și linia Egeei de Nord spre Chios și Lesvos, plus traversarea scurtă spre Turcia. Din România, socotește o escală la Atena. Vezi feriboturi și island hopping. Pe insulă, închiriază mașină: drumurile sunt bune, dar de munte, distanțele dintre coasta de nord și cea de sud sunt reale, iar cele mai frumoase sate stau pe serpentine pe care autobuzul nu urcă.

ΖPentru cine e

Pentru cine vrea o insulă grecească pe care are unde merge pe jos și despre ce citi, pentru familiile cărora le place umbra de pin la fel de mult ca nisipul și pentru oricine ține la vin. Sari peste ea dacă vrei văruiala cicladică sau petreceri. Iulie și august sunt calde și pline pe coasta de nord; mai, iunie, septembrie și octombrie sunt mai bune, iar sezonul de drumeții începe din martie.