Andros

ΑCea cu apă

Andros e a doua ca mărime din Ciclade și cea mai puțin cicladică dintre ele. Are izvoare, pâraie, platani și văi cu terase care rămân verzi până în iulie, iar satele sunt din șist, nu din var alb. La două ore de Rafina, iar feribotul merge mai departe spre Tinos și Mykonos cu mai toți pasagerii încă la bord.

Ce nu are e o fâșie de stațiuni. Există o stațiune mică, Batsi; există portul, Gavrio; și există Chora, orașul, care e cu totul altceva — o singură stradă pavată cu marmură, întinsă pe o coamă de stâncă, mărginită de casele familiilor de armatori care au îmbogățit insula și terminată într-o cetate venețiană în ruină, legată de țărm printr-un pod de piatră.

ΒMersul pe jos e motivul venirii

Vreo 300 de kilometri de poteci vechi de piatră au fost curățate și marcate pe toată insula — rețeaua semnalizată ca Andros Route. Nu sunt trasee pitorești inventate pentru turiști; sunt drumurile pe care le foloseau satele înainte să existe șosele, între ziduri de piatră uscată, pe lângă mori de apă și porumbare, peste poduri în arc. Poți traversa insula de la o coastă la alta în câteva zile sau poți lua o după-amiază din Apikia până la cascadele Pythara, drumul pe care-l face toată lumea prima dată.

Celelalte momente mari din interior sunt fântânile de la Menites, unde apa iese din capete de leu sub un platan, și Mănăstirea Panachrantou, o clădire albă ca o cetate, pe o terasă de stâncă, la o oră de urcuș deasupra satului Falika.

ΓMuzee la care nu te-ai aștepta

Chora are Muzeul de Artă Contemporană, întemeiat de familia de armatori Goulandris, cu o colecție permanentă de sculptură și o expoziție de vară care aduce constant nume mari pe o insulă de 9.000 de locuitori. Alături, Muzeul Arheologic păstrează Hermes din Andros. Spre vest, vechea capitală Palaiopoli se revarsă pe un versant până în mare, iar așezarea geometrică de la Zagora stă pe un promontoriu, în spatele unui zid de 110 metri.

ΔPlajele

Coasta de vest, adăpostită, le are pe cele comode: Chrysi Ammos, Kypri și plaja din Batsi, toate cu nisip, șezlonguri și taverne. Nordul și estul sunt mai sălbatice — Achla la gura unei văi cu râu, Vitali și Zorkos pe drumuri proaste, Ateni în golful ei dublu. Pentru câteva îți trebuie o mașină cu ceva gardă la sol, iar toate stau expuse la meltemi.

ΕCum ajungi și când

Feriboturile fac Rafina–Gavrio în vreo două ore — Rafina e portul mai apropiat de aeroportul Atenei, cam 30 de minute cu autobuzul KTEL. Insula nu are aeroport. Mai, iunie, septembrie și începutul lui octombrie sunt cele mai bune: potecile se pot umbla, apa e caldă din iunie, iar în august atenienii care dețin jumătate din case sunt toți aici deodată. Iarna e liniștită și ploioasă, și de-aia insula e verde.