Evia

ΑO insulă cu pod

Evia e a doua insulă a Greciei ca mărime, după Creta, și aproape nimeni nu o tratează ca pe o insulă — pentru că la Chalkida apa se îngustează la patruzeci de metri și pur și simplu treci cu mașina. Strâmtoarea aceea, Euripul, face ceva ciudat: curentul își schimbă sensul cam la fiecare șase ore, apoi devine neregulat câteva zile pe lună, iar despre Aristotel se spune că a încercat să-l explice. Lumea încă se sprijină de balustrada podului vechi ca să se uite cum curge apa invers.

Insula e lungă și subțire — vreo 180 de kilometri, de la Cavo d'Oro în sud până la capul Artemisio în nord —, cu o coamă de munți la mijloc și două coaste foarte diferite. Latura dinspre Egee e deschisă și aspră; cea dinspre continent e adăpostită, puțin adâncă și plină de sate. Nordul a ars grav în incendiile din august 2021, care au mistuit o suprafață uriașă de pădure de pin în jurul localității Istiaia; se reface, iar o să treci cu mașina pe sub versanți înnegriți așezați peste alții verzi.

ΒSudul: Karystos, Ochi și casele dragonilor

Karystos stă sub muntele Ochi, în capătul sudic, un oraș în caroiaj din secolul al XIX-lea, cu un turn venețian, Bourtzi, pe faleză, și cu Castello Rosso ruinat deasupra. Muntele din spate e faimos pentru două lucruri: marmura cipollino extrasă aici pentru Roma, cu coloane neterminate rămase pe pante, și drakospita — construcții megalitice din lespezi uriașe așezate fără mortar, al căror rost nu a fost lămurit de nimeni. Drumeția pentru care vine toată lumea e cheia Dimosari, care coboară din șaua de sub Ochi, printre platani și cascade, până la mare, la Kallianou: vreo zece kilometri, mai mult la vale, cel mai bine cu un taxi aranjat dinainte la capăt.

ΓNordul: Edipsos și pădurea

Loutra Edipsou e oraș balnear din Antichitate — Strabon și Plutarh au scris despre izvoare, Sulla a făcut tratament aici, iar hotelurile belle-époque de pe faleză au fost ridicate pe vremea când Atena venea încoace să se vindece. Apa fierbinte iese și azi din stâncă și intră în mare de-a lungul țărmului, gratis pentru oricine vrea să stea în ea. În interior, cascada Drymonas și mănăstirea Galataki, deasupra orașului Limni, sunt colțurile verzi, iar la Prokopi racla Sfântului Ioan Rusul adună unul dintre cele mai mari pelerinaje din Grecia.

ΔMijlocul: Eretria, Dirfys și Kymi

Eretria a fost un oraș antic important, rival al Chalkidei și întemeietor de colonii, iar elvețienii sapă aici din anii '60 — teatru, templu, terme și Casa Mozaicurilor sunt risipite prin orașul modern, cu un muzeu bun. În spatele Chalkidei, muntele Dirfys urcă la 1.743 m, iar satul Steni de la poalele lui e locul în care atenienii vin pentru castane și aer rece. Kymi, pe coasta de est, e un oraș-balcon deasupra propriului port, cu feribotul spre Skyros.

ΕPlaje

Coasta dinspre Egee le are pe cele sălbatice: Chiliadou, sub o faleză împădurită, Kalamos și Thapsa în zona centrală și nisipurile lungi din jurul localității Agia Anna și de la Psaropouli, în nord. Latura adăpostită are Pefki, Nisiotissa și golfurile puțin adânci de lângă Edipsos. În sud, Megali Ammos, la Marmari, și Psili Ammos sunt cele folosite de atenieni într-un weekend cu feribotul din Rafina.

ΣΤCum ajungi

Fără aeroport și fără nevoie de unul: din Atena treci podurile de la Chalkida în vreo oră și un sfert, iar feriboturile scurtează drumul din Rafina spre Marmari și Karystos, din Agia Marina spre Nea Styra, din Arkitsa spre Loutra Edipsou și din Glyfa spre Agiokampos. Din Kymi pleacă vaporul spre Skyros. Vezi feriboturi. Pe insulă, mașina nu e opțională — are 180 de kilometri lungime, cu un munte pe mijloc, iar nordul și sudul sunt practic două vacanțe separate.

ΖPentru cine e

Pentru cei care conduc, pentru drumeți, pentru cine vrea apă termală iarna și pentru oricine călătorește cu greci care îi vor spune că Evia e locul unde merg ei, de fapt. Sari peste ea dacă vrei un singur sat, o singură plajă și zero condus. E și completarea evidentă a unui drum la Atena: Eretria e la o oră și jumătate de Acropole.